Cunoscutul scriitor creștin Mircea Platon traduce recenta scrisoare deschisa a unui parinte american care vede exact toate mizeriile sistemului de educatie/sălbăticire de astăzi. ”Nu vom supraviețui unei generații de elevi învățați să-și urască țara și să-i disprețuiască istoria”.
Întrebarea retorică, pe care orice român sincer și-o pune, lasă o amărăciune dar poate și un ușor sentiment de vinovăție: Câte generații are deja România?
Dragi Părinți de la Brearley,1 Recent, familia noastră a luat decizia de a nu o mai înscrie pe fiica noastră la Brearley pentru anul școlar 2021-22. A mers la Brearley șapte ani, începând de la grădiniță. Pe scurt, nu mai credem că administrația și Consiliul Director al școlii au în centrul preocupărilor lor binele copiilor noștri. Mai mult chiar, nu mai avem încredere că fiica noastră va primi la Brearley educația de care are nevoie pentru a deveni un adult cu judecată, responsabil, luminat și bun cetățean. Vă scriu, în calitate de părinte care încă își trimite copilul la aceeași școală cu ai voștri, pentru a vă împărtăși motivele noastre care ne silesc să părăsim această comunitate școlarădar și pentru a vă îndemna să acționați înainte ca daunele aduse școlii, comunității adunate în jurul ei și educației propriului vostru copil să fie ireparabile.
Obiectez împotriva ideii că trebuie să fiu judecat după culoarea pielii mele. Nu pot accepta o școală care nu numai că îmi judecă fiica după culoarea pielii ei, dar o încurajeazăși o instruiește cum să facăși ea același lucru cu alții. A privi orice element al educației, orice aspect al istoriei și orice fațetă a societății prin lentila culorii pielii și a rasei înseamnă a batjocori moștenirea lui Martin Luther King Jr. și a discredita în întregime ideile în care asemenea lideri pentru drepturi civile au crezut, pentru care au luptat și au murit.
Este imperios necesar ca obsesia școlii Brearley cu “rasa” să înceteze. Orice părinte care gândește ar trebui deja să-și dea seama că Brearley a luat-o complet razna. Administrația și Consiliul Director au dat dovadă de o lașăși de-a dreptul stupefiantă fugă de răspundere cedând, mai întâi, cerințelor unei gloate dictatoriale și anti-intelectuale și apoi permițând aceleiași gloate să pună mâna pe întreaga școală. În cele ce urmează voi da glas propriilor mele opinii referitoare la inițiativele antirasiste de la Brearley, dar până aici am sintetizat niște critici pe care le-am auzit exprimate și de alți părinți.
Obiectez împotriva acuzației de rasism sistemic în aceastățarăși în școala noastră. Rasismul sistemic, în adevăratul sens al expresiei, înseamnășcoli segregate și mese separate la cantină. Înseamnă internarea în lagăre a japonezilor și exterminarea evreilor. E cât se poate de clar că rasismul sistemic nu e un mic număr de incidente izolate petrecute de-a lungul câtorva decenii. Întrebați orice eleve, de orice rasă, dacă au fost vreodată insultate de prietene, dacă s-au simțit jignite de profesori sau dacă au suferit vreodată o întâmplătoare nedreptate de la o școală în care și-au petrecut până la 13 ani din viața lor, și veți auzi fără îndoială câteva plângeri, unele minore, altele nu. Nu am avut rasism sistemic împotriva Negrilor în aceastățară de când s-a operat reforma drepturilor civile în anii ’60, adică de mai bine de 50 de ani. A susține altceva e o falsificare grosolană a istoriei țării noastre și nu contribuie cu nimic la înțelegerea problemelor societății de astăzi. De fapt, politici aplicate decenii la rând pe scară largă, precum discriminarea pozitivă, indică ceva cu totul opus rasismului sistemic.
Obiectez împotriva unei definiții a rasismului sistemic, aparent adoptatăși de Brearley, care susține că orice palmares educațional, profesional sau social în care Negrii sunt sub-reprezentați constituie o dovadă de netăgăduit a sus-menționatului rasism sistemic sau a dominației albe și a opresiunii. Idei superficiale și nesusținute de argumente precum acestea sunt exact opusul adevărului intelectual și științific pe care se presupune că îl cultivă Brearley. Mai mult încă, denunț ca mâncare de ciuperci fraza atât de des repetată de Brearley cum cășcoala îmbrățișeazăși încurajează cu adevărat dificilele și inconfortabilele conversații despre rasăși originile disparităților rasiale.
Obiectez împotriva ideii că Negrii nu pot reuși nimic în aceastățară fără ajutor de la guvern sau de la albi. Adoptând teoria critică a rasei (vezi Activism & analfabetism (rumble.com)), Brearley susține oribila idee că Negrii ar trebui priviți totdeauna doar ca victime neajutorate și incapabile de vreo împlinire în ciuda priceperii, talentului sau muncii lor. Ceea ce le predă Brearley copiilor noștri în acest mod este tocmai rasism în adevăratul și corectul înțeles al cuvântului.
Obiectez împotriva ședințelor obligatorii de îndoctrinare anti-rasistă pentru părinți, mai ales când sunt susținute de escrocii mercenari de la oengeul Pollyanna (Pollyanna Inc. – Every Voice Matters – Build Community – Host a Conference – Capture the Collective Wisdom – Build Inclusivity – Take a Leadership Role). Aceste ședințe sunt atât de puerile și rudimentare, atât de primitive și de inepte atât în conținut cât și în prezentare, încât cred că e jenant să fie predate pânăși copiilor de grădiniță de la Brearley. Sunt o insultă la adresa părinților și nedemne de orice instituție educațională, ca să nu mai vorbim de una atât de prestigioasă ca Brearley.
Obiectez împotriva modului neghiob, total nepotrivit și fanatic în care sunt folosite cuvinte precum “echitate”, “diversitate” și “incluziune”. Dacă administrația lui Brearley era cu adevărat preocupată de așa-zisa “echitate”, atunci ar fi luat în discuție cu multă vreme în urmă stoparea admiterii preferențiale la Brearley a urmașilor sau fraților și surorilor celor care au studiat sau studiază deja la Brearley, precum și a celor din familii cu punga extrem de groasă. Dacă administrația ar fi fost cu adevărat serioasă în privința “diversității”, nu ar insista atât de mult pe îndoctrinarea elevilor și a familiilor lor în conformitate cu un anumit tipar ideologic unic care amintește mai degrabă de Revoluția Culturală Chineză. În loc de aceastăîndoctrinare, școala ar trebui să încurajeze un climat de deschidere intelectualăși de libertate de gândire. Și, dacă celor de la Brearley le pasă cu adevărat de “incluziune”, atunci școala ar trebui să revină la conceptele încapsulate în motto-ul “Un (singur) Brearley”/“One Brearley” în loc să predea extrem de dezbinătoarea idee că dintotdeauna nu au existat și niciodată nu vor exista decât două grupuri în aceastățară: victime și opresori.
Obiectez împotriva susținerii acordate de Brearley unor grupări și mișcări precum“Black Lives Matter”, o organizație marxistă, anti-familie, heterofobă, anti-asiaticăși antisemită care nici nu vorbește în numele majorității Negrilor din aceastățară, nici nu le reprezintă, sub nici un chip, interesele.
Obiectez împotriva afirmației, care ne-a fost repetată până la sațietate de-a lungul ultimului an școlar, că prioritatea școlii o reprezintă “siguranța” copiilor noștri. Pentru numele lui Dumnezeu, Brearley e școală, nu spital! Prioritatea absolută a oricărei școli a fost dintotdeauna și va fi întotdeauna educația. Prioritățile eronate impuse de Brearley sunt un exemplu perfect al culturii “siguranței” și al culturii “capul la cutie” care, împreună, s-au dovedit a fi atât de toxice pentru societatea noastrăși care au distrus atât de mult sănătatea mintalăși fibra a două generații de copii, fără a vorbi de cele care urmează să vină.
Obiectez împotriva eviscerării programelor de istorie, educație civicăși literaturăclasică. Obiectez împotriva cenzurării unor cărți care au fost predate de generații din cauză că uneori conțin expresii datate care ar putea să-i facă să se simtă jigniți pe cei născuți ofensați și extrem de susceptibili (lucru care s-a întâmplat deja la clasa a IV-a a fiicei mele). Obiectez împotriva diluării standardelor la admiterea elevilor și la angajarea profesorilor. Obiectez împotriva erodării rigorii orelor de clasăși împotriva inflației notelor. Orice părinte lucid poate să prevadă că în această direcție se îndreaptă lucrurile dacă inițiativele antirasiste vor fi lăsate săprindă rădăcini. Ţara noastră are astăzi, în sânul ambelor partide, la toate nivelurile guvernului, cei mai puțin înțelepți și mai puțin virtuoși conducători din istoria ei. Școli precum Brearley ar trebui să fie tabere de antrenament pentru viitorii conducători.
Ţara noastră nu va supraviețui unei generații de conducători încăși mai slab educată decât cea de acum, și nu va rezista nici unei generații de elevi învățați să-și urascățara și să-i disprețuiască istoria.
În fine, obiectez, cât de energic pot, împotriva faptului că Brearley a început să-i învețe pe elevi ce să gândească în loc de cum să gândească. Obiectez împotriva faptului cășcoala încurajează acum un climat în care fiicele noastre și profesorii fiicelor noastre se tem să vorbească liber în clasă din cauză că se tem de “consecințe”. Obiectez împotriva faptului că Brearley încearcă să uzurpe rolul părinților de a-i învăța pe copii ce e moral și ce nu și că îi hărțuiește pe părinți pentru a-i determina să adopte și acasă falsele valori morale ale școlii. Obiectez împotriva faptului că Brearley depune eforturi pentru a ne transforma într-o comunitate învrăjbită în care familii de rase diferite, care până acum erau parte a aceleiași comunități, acum sunt segregate în două. Acestea sunt motivele pentru care nu mai putem să ne trimitem fiica la Brearley. În ultimele luni am vorbit cu mai mulți părinți de la Brearley și de la alte instituții similare. E cât se poate de clar că cei mai mulți dintre părinți cred că politicile a n t i ra s i s te p u s e î n p ra c t i c ă l a B re a rl ey s u n t e ro n a te, î nv răj b i to a re, contraproductive și cancerigene. Mulți cred, ca și mine, că aceste politici vor sfârși prin a distruge ceea ce a fost, până de curând, o școală minunată. Dar, după cum sunt sigur că nu vă miră, dată fiind perfida cultură a “anulării” care ne-a permeat de curând societatea, cei mai mulți dintre părinți se tem să spună ceva în public.
Dar trebuie să vă faceți vocea auzită. Și în număr stă puterea și, credeți-mă, suntem mulți. Contactați administrația și Consiliul Director și cereți să se pună capăt poliloghiei distructive și anti-intelectuale cunoscute sub numele de “antirasism”. Și, dacă nu se schimbă lucrurile în sensul dorit de noi, atunci cereți o nouă conducere. De dragul comunității, orașului, țării și, mai presus de orice, al copiilor noștri, tăcerea nu mai reprezintă o opțiune.
Cu respect,
Andrew Gutmann
13 aprilie 2021
(You Have to Read This Letter – Common Sense with Bari Weiss (substack.com))
1 Școală particulară, de fete, din Manhattan, New York, unde taxele de școlarizare sunt de 54000 USD/an. Printre părinții care și-au trimis fetele la Brearley se numără Chelsea Clinton, Drew Barrymore și Steve Martin.
OBIECTIV ORTODOX 