Mănăstirea Mălaia

Sfânta Mănăstire Înălţarea Sfintei Cruci se află în localitatea Mălaia, județul Vâlcea. De pe drumul național ce leagă între ele orașele Râmnicu-Vâlcea și Sibiu, se intră spre Voineasa, până în comuna Mălaia, pe frumoasa şi pitoreasca vale a Lotrului.

Piatra de temelie pentru noua biserică a mănăstirii de maici, cu hramurile Înălţarea Sfintei Cruci şi Sfântul Mucenic Ioan Rusul, a fost pusă la 12 iunie 2012, cu binecuvântarea ÎPS Părinte Gherasim, Arhiepiscopul Râmnicului, împreună cu PS Părinte Emilian Lovişteanul, Episcop-vicar al Sfintei Arhiepiscopii a Râmnicului.

Ctitorii mănăstirii sunt preotul Ioan Comăneci, împreună cu familia, sponsorul principal fiind domnul Frank Timiş. Ansamblul mănăstiresc de la Mălaia cuprinde biserica mare şi un arhondaric zidit pe două nivele, cu 25 de chilii.

Biserica este zidită în formă de cruce bizantină, cu pridvor deschis, având lungimea de 37 de metri. Planul şi arhitectura mănăstirii au fost realizate de părintele Ioan Comăneci. Echipa de constructori a fost formată din vieţuitori ai Sfintelor Mănăstiri Gruiul Lupului şi Blănoiu, sub coordonarea părintelui Ioan Comăneci.

manastirea-malaia1manastirea-malaia2manastirea-malaia4manastirea-malaia5manastirea-malaia6manastirea-malaia7manastirea-malaia8manastirea-malaia11manastirea-malaia12manastirea-malaia13manastirea-malaia14manastirea-malaia15manastirea-malaia16manastirea-malaia18manastirea-malaia20

 

 

Anunțuri

Schitul Ostrov

Schitul_Ostrov20   Este un schit de calugăriţe, cu hramul ”Naşterea Maicii Domnuluişi se află amplasat pe o insulă a lacului de acumulare al hidrocentralei Călimăneşti de pe râul Olt, fiind legat de staţiunea balneo-climaterică Călimăneşti-Căciulata printr-un pod, la o distanţă de 5 km de la halta C.F.R. Călimăneşti-Jiblea.

Schitul_Ostrov01

Schitul_Ostrov28Biserica este rezidită pe locul unei biserici mai vechi din secolul al XIV-lea sau începutul secolului al XV-lea, între anii 1520-1521, fiind ctitorită de domnitorul Neagoe Basarab şi soţia sa, doamna Despina.

Schitul_Ostrov17 Schitul_Ostrov16S-a sfinţit nezugrăvită, pentru cult folosindu-se în prima fază icoane pictate, aflate astăzi în Muzeul de Artă al României. Altarul a fost pictat în 1752, restul bisericii fiind în stil frescă, de o remarcabilă valoare artistică şi a fost terminat în anul 1760. Tot atunci i s-a înlocuit şi inscripţia din pisania veche cu un text românesc, scris cu litere chirilice.

Schitul_Ostrov14Schitul_Ostrov26Schitul_Ostrov29O mare podoabă de arhitectură interioară, care a infrunţat vremurile, este ”tâmpla aurită”, din lemn de tei care datează exact de la zidirea bisericii. Icoanele împărăteşti sunt foarte vechi, unele ipoteze susţinând că ar fi chiar cele originare. Icoana Maicii Domnului a fost restaurată în 1791 de Ioan Zugravul.

Schitul_Ostrov27Schitul_Ostrov33Schitul_Ostrov13La 22 decembrie 1838 chiliile şi clădirile existente au fost distruse de un incendiu, fiind rezidite pe temeliile vechi în anul 1940. Principalele restaurări s-au făcut în anii 1940, 1956-1957, 1962-1963.

Schitul_Ostrov25Schitul_Ostrov24Din timpul lui Neagoe Basarab au rămas trei icoane: Sfântul Nicolae, Coborârea de pe cruce şi Sfântul Sava, toate de o mare valoare artistică, în prezent aflate în custodia Muzeului de Arta al României.

Începand cu secolul al XVI-lea până în 1890, Schitul Ostrov a fost schit de călugăriţe. În acest schit s-au călugărit soţia lui Neagoe Basarab, Doamna Despina cu numele de Platonida, şi mama lui Mihai Viteazul care şi-a luat numele de Teofana.

Construcţia hidrocentralei Călimăneşti a impus ca biserica împreună cu insula să fie ridicate cu circa 6 m, pentru a nu fi inundate, şi reconstruită casa stăreţiei. Întregul ansamblu insular este un frumos parc de agrement pentru vizitatorii staţiunii Călimăneşti-Căciulata care, pe lângă alte ”dotări”, reuneşte un numar de 47 de specii de arbori, arbuşti şi trandafiri.

Schitul_Ostrov10

Schitul_Ostrov08Schitul_Ostrov04 Schitul_Ostrov05 Schitul_Ostrov06Schitul_Ostrov07

Schitul_Ostrov03Schitul_Ostrov02Schitul_Ostrov18Schitul_Ostrov19Schitul_Ostrov09Schitul_Ostrov11Schitul_Ostrov12Schitul_Ostrov21 Schitul_Ostrov22 Schitul_Ostrov23Schitul_Ostrov32text:http://www.arhiram.ro

copyright fotografii: Obiectiv Ortodox

Mănăstirea Bistriţa – Vâlcea

Man_Bistrita-Valcea-(25)
Man_Bistrita-Valcea-(5)

 Pisania: „† Sfânta această şi dumnezeiască mânăstire pomeneşte-se a fi zidită din temelie de Barbu banul Craiovescul carele aici şi îngerescul cin al călugăririi mai pe urmă au luat…” (1683).

Man_Bistrita-Valcea-(1) Continuă lectura

Mănăstirea Hurezi

manastirea hurezi valcea (41)manastirea hurezi valcea (28) Continuă lectura

Schitul Pătrunsa

Schitul este situat în comuna Bărbăteşti, judeţul Vâlcea, la 7 km depărtare de sat şi are hramul „Cuvioasa Paraschiva”, de la numele mamei episcopului Climent.

Acest schit a fost construit în 1740 de către Episcopul Climent al Râmnicului în amintirea faptului că aici a fost născut de mama sa Paraschiva Modoran din Pietrarii de Jos, fugară peste munte de frica unei invazii turceşti, adăpostindu-se la poalele muntelui Buila, în locul numit astăzi Pătrunsa.

Schitul este distrus în urma căderii unei stânci, fiind refăcut în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, de postelnicul Dumitru, protopopul Pietraru şi postelnicul Ion Bărbătescu, probabil urmaşi ai episcopului Climent.

În anul 1895, schitul a fost iarăşi părăsit şi lăsat fără slujitori, dar a fost readus la viaţă între anii 1934-1935 şi resfinţit în ziua de 23 august 1936, prin truda ieromonahului Veniamin Grigorescu. Actuala construcţie datează din sec. XIX iar pictura în stil Brâncovenesc cu influenţe populare (vezi Sf. Dumitru, Sf. Gheorghe pictat deasupra intrării la pridvorul exterior).

Biserica a suferit modificări în 1963 şi 1977 când a fost construită casa stareţului Veniamin Grigorescu (1935-1975) şi Paul Niculescu 1975-1990, atunci fiind închis pridvorul şi biserica acoperită cu tablă.

Schitul se păstrează astăzi în stare bună şi este declarat monument istoric.

Hram: Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul
Stareţ:Varsanufie Gherghel
Adresă: com. Bărbăteşti, Valcea, Romania
text: arhiram.ro
fotografii: Obiectiv Ortodox

https://i2.wp.com/i1107.photobucket.com/albums/h400/doarortodox/grafice/Obiectiv-Ortodox.jpg

Mănăstirea „Sfinții Trei Ierarhi” (Gruiul Lupului), județul Vâlcea

Mănăstirea cu hramul „Sfinţii Trei Ierarhi” şi „Sfântul Gherasim cel Nou” – Gruiu Lupului este situată la altitudinea de 700 m.

Piatra de temelie s-a pus la data de 9 august 2009 de către Înaltpreasfinţitul Părinte Gherasim, Arhiepiscopul Râmnicului, şi Părintele Stareţ Macarie Roman. La sfinţire a participat Părintele Secretar Ion Dinică alături de un numeros sobor de preoţi, oficialităţi locale şi mulţi credincioşi din toată ţara. Ctitorii mănăstirii sunt Preot Ioan Comăneci cu familia, împreună cu sponsorii principali Frank Timiş şi Rareş Ţicra.

În 6 luni de zile s-au realizat: drumul de acces, un corp de chilii pe patru nivele care cuprinde 40 de chilii, un Paraclis pentru slujire şi Biserica – finisată în proporţie de 90 %, cu toate cele necesare vieţuirii.

Biserica este în formă de cruce bizantină, având turnul cu 12 laturi şi continuat pe rotund, cu o cruce de 9 m înălţime. Este o biserică monumentală, încadrându-se în stilul arhitectural al Eparhiei Râmnicului, alături de Mănăstirea Cozia.

Planul şi arhitectura mănăstirii au fost realizate de Părintele Ioan Comăneci. Echipa de construcţie este formată din Părintele Ioan, obştea mănăstirii, împreună cu Părintele Stareţ Macarie şi Părintele Econom Serafim Sângiorzan.

De menţionat este şi faptul că, la data de 25 mai 2010, din încredinţarea Înaltpreasfinţitului Părinte Gherasim, Arhiepiscopul Râmnicului, în vârsta de 96 de ani, care s-a ostenit şi a dăruit binecuvântarea sa arhierească pentru realizarea acestui edificiu monahal, Preasfinţitul Părinte Emilian Lovişteanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului a oficiat tunderea în monahism a celor care s-au înrădăcinat prin muncă şi osteneală în această mănăstire.

Toate demersurile pentru înfiinţarea mănăstirii au fost făcute de Adela Comăneci şi mama sa, Maria Comăneci.
Dat fiind faptul că mănăstirea se află situată la confluenţa dintre provinciile istorice Ţara Românească şi Ardeal, aici vin de hram şi sărbători credincioşi şi pelerini atât din Oltenia cât şi din Transilvania.

La data de 2 octombrie 2010, Preasfinţitul Părinte Emilian Lovişteanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, a oficiat Sfânta Liturghie Arhierească împreună cu un sobor de peste 70 de preoţi şi diaconi la Mănăstirea Gruiul Lupului, din localitatea Racoviţa, judeţul Vâlcea. Cu acest prilej, Preasfinţia Sa a sfinţit biserica mănăstirii cu hramul „Sfinţii Trei Ierarhi” şi „Sfântul Gherasim cel Nou”.

http://doarortodox.files.wordpress.com/2011/07/cuv-gherasim-din-kephalonia2.jpg

Sărbătoarea a început în seara zilei de vineri, 1 octombrie cu slujba de priveghere, si a continuat a doua zi cu Acatistul „Sfinţilor Trei Ierarhi” , slujba de târnosire şi cu Sfânta Liturghie.

La eveniment a participat şi Înaltpreasfinţitul Părinte Gherasim, Arhiepiscopul Râmnicului, care i-a binecuvântat pe credincioşi şi a rostit şi cuvânt de învăţătură, în care a amintit că în urmă cu un an şi două luni, a pus piatra de temelie la acest sfânt aşezământ.

După Sfânta Liturghie, Preasfinţitul Părinte Emilian Lovişteanul a acordat gradul onorific de protosinghel părintelui stareţ Macarie Roman pentru activitatea pastorală desfăşurată. În semn de mulţumire pentru ajutorul dat Bisericii, Înaltpreasfinţitul Părinte Gherasim şi Preasfinţitul Părinte Emilian Lovişteanul au acordat ctitorilor diplome de vrednicie.

În după amiaza aceleasi zile, Înaltpreasfinţitul Părinte Gherasim şi Preasfinţitul Părinte Emilian Lovişteanul alături de soborul de preoţi şi diaconi au târnosit paraclisul cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului” şi „Sfântul Ierarh Spiridon al Trimitundei” şi au pus piatra de temelie pentru construirea bisericii cu Hramul „Pogorârea Sfântului Duh”, de la noua mănăstire de maici Blănoiu din comuna Racoviţa, judeţul Vâlcea.

Cu această ocazie atât Înaltpreasfinţitul Părinte Gherasim cât şi Preasfinţitul Părinte Emilian Lovişteanul au ţinut câte un cuvânt de învăţătură şi i-au felicitat pe ctitorii noului aşezământ monahal, aceiaşi care au ridicat şi mănăstirea Gruiul Lupului.

La acest eveniment au mai fost prezenţi, Părintele Arhimandrit Vartolomeu Androni, Exarhul Mănăstirilor din Arhiepiscopia Râmnicului, Părintele Ioan Dinică, Secretar al Arhiepiscopiei Râmnicului, stareţi şi stareţe de la mănăstirile Cozia, Turnu, Stănişoara, Pătrunsa, Hurezi, Ostrov, Arnota, reprezentanţi ai autorităţilor locale, preoţi şi numeroşi credincioşi din parohiile învecinate, din ţară şi din străinătate.

Mănăstirea are în prezent 18 vieţuitori.

text: arhiram.ro

Schitul Iezer

Una dintre cele mai izolate sihăstrii din nordul Olteniei, schitul Iezer, este situat într-un cadru natural de pădure, la 4 km de comuna Cheia – judeţul Vâlcea, pe malul drept al râului Iezer.

Primii ctitori ai acestui sfânt locaş au fost Radu I (1377-1383) şi fiul său Mircea cel Bătrân (1386-1418). Cu trecerea vremurilor schitul s-a ruinat, în anii 1552-1553 fiind refăcut de Mircea Vodă Ciobanul şi Doamna Chiajna. Astfel, s-a construit aici o mare obşte monahală cu peste 300 de călugări. O parte dintre aceştia trăiau în mănăstire o viaţă de obşte, alţii asistau doar duminica la slujbele săvârşite în biserică, nevoindu-se în rest în sihastriile pesterilor sau ale chiliilor.

Despre Schitul Iezer, ieromonahul Chiriac Râmniceanul istorisea următoarele, auzite în anul 1806 de la batrânul Ştefan Ieromonahul, stareţul schitului:

„…. fiind domn de mai sus pomenit Mircea, carele având două fete şi măritând pe cea mai mică înaintea celei mari, ş-au scârbit cea mare fată şi fugind de la tatăl său Mircea Vodă în ţara ungurească, a luat în căsătorie pe un ungur, Nemeş, mare păgân, şi ştiind că tatăl său, Mircea Vodă făcuse această mănăstire mare, înzestrând-o cu moşii şi alte ce au trebuit, încă şi un cazan cu bani pusese în zidul mănăstirii Iezerul, pentru când se va întâmpla a se strica mănăstirea, găsindu-se banii, să se facă la loc. Aşa fiind necăjită pe tatăl său, a spus toate acestea soţului ei. Acest ungur, mare păgân, auzind de acea comoară, a pornit ca un tiran, venind peste munţii Nemteşti şi sosind în acel loc pustiu, pe toţi călugării pe care i-a găsit, i-a tăiat bucăţi şi mănăstirea a surpat-o toată la pământ, căutând şi acei bani. Găsindu-i, i-au luat şi au plecat în ţara lor. Vâzând din locuitori acele trupuri, le-au adunat şi le-au îngropat toate într-o groapă.”

Locul s-a numit de atunci „Crucile Moşilor”, fiind marcat printr-o troiţă ridicată în memoria celor adormiţi.

200 de ani mai târziu istoria consemnează rolul important pe care l-a avut Cuviosul Antonie la refacerea schitului. Acesta a donat toate economiile sale şi a lucrat personal la zidirea bisericii (1714) şi a chiliilor din partea de apus a acesteia, unde încă mai poate fi remarcat un subsol spaţios, construit pentru depozitarea celor necesare întreţinerii vieţii monahale.

De origine română, Cuviosul Antonie a părăsit ţinutul Pindului spre a se stabili în Ţara Românească, în anul 1648. La vârsta de 64 de ani, după o viaţă prosperă de negustor, acesta alegea viaţa monahală, fiind povăţuit de episcopul Ilarion al Eparhiei Râmnicului să vină la Schitul Iezer şi să întemeieze aici o obşte monahală, după modelul celor de la Sfântul Munte Athos. Dorind apoi să vieţuiască într-o nevoinţă mai aspră şi descoperind în împrejurimi o peşteră, schimonahul Antonie începea aici să cioplească o biserică, inspirat de o vedenie repetată în mai multe rânduri. Timp de 3 ani, retras în peşteră, la 600 de metri răsărit de Schitul Iezer, sfântul a săvârşit porunca primită, dăltuind în stâncă, numai cu ajutorul lui Dumnezeu biserica visată.

Tot aici şi-a făcut o chilie, apoi la gura peşterii şi-a pregătit locul de odihnă veşnică. Timp de 28 de ani, Cuviosul Antonie a trăit o viaţă pustnicească având la temelie un unic principiu: RUGACIUNEA INIMII ŞI MUNCA.

În 23 noiembrie 1720, într-o zi de luni, cuviosul trecea la cele veşnice. O parte din moaştele sale au fost găsite îngropate la intrarea în peşteră şi au fost mutate la Schitul Iezer, unde se află şi acum.

Istoria Schitului Iezer, devenit metoc al Episcopiei Râmnicului este cuprinsă în câteva cuvinte şi în inscripţia aflată pe peretele de apus al vechii biserici:

„ACEASTĂ SFÂNTĂ BISERICĂ, UNDE SE PRĂZNUIEŞTE OVEDENIA FĂCUTU-O  DINTR-UNTÂIU RĂPOSAT MIRCEA VOIEVOD CU DOAMNA CHIAJNA, LA ANUL 1552-1553 ŞI PRIN TRECEREA VREMURILOR, DIN NECĂUTARE, S-AU SURPAT; IAR MAI PE URMĂ, S-AU REFĂCUT DE IUBITORUL DE DUMNEZEU CHIR ILARION, EPISCOP AL RÂMNICULUI, AJUTÂND ŞI ANTONIE SCHIMONAHUL, IAR ACUM ÎN ZILELE PĂRINTELUI DAMASCHIN, EPISCOP AL RÂMNICULUI S-AU ZUGRAVIT ŞI ÎNFRUMUSEŢAT DE SMERITUL ÎNTRE IEROMONAHI, CHIR NICOLAE, SIN NICOLI, OT TEIUS, MUSETA MART DIN 9 LEAT 7222/1714.”

Din anul 1948, la Schitul Iezer s-a înfiinţat o obşte de maici. În data de 20 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea Cuviosului Antonie de la Iezer, în calendarul ortodox fiind prăznuit în ziua de 23 noiembrie.

Şi în prezent, Schitul Iezer are o obşte de maici, care se ostenesc să ducă mai departe tradiţia monahală existentă aici de mai multe secole.

fotografii: Obiectiv Ortodox

text: Schitul Iezer

© Copyright:

Fotografiile publicate pe acest blog, cu exceptia celor preluate de pe alte siteuri, nu pot fi publicate fara acordul si/sau instiintarea realizatorilor OBIECTIV ORTODOX.  Fotografiile pot fi preluate numai pentru a fi utilizate in scopuri pozitive.  Fotografiile pot fi preluate cu o instiintare ulterioara a realizatorilor si cu specificarea sursei fotografiei, OBIECTIV ORTODOX.

https://i2.wp.com/i1107.photobucket.com/albums/h400/doarortodox/grafice/Obiectiv-Ortodox.jpg