Mănăstirea Suzana

Manastirea Suzana datează din prima jumătate a secolului al XVIII-lea fiind întemeaită de o ardeleancă din Săcele, judeţul Braşov, pe nume Stanca Arsicu. Aceasta provenea dintr-o familie înstărită de mocani, la vîrsta cuvenită se căsătoreşte dar rămâne văduvă în foarte scurt timp. Într-o zi, Stanca Arsicu împreună cu servitoarele şi cu cărăuşii ce o însoţeau, după ce au trecut pasul Bratocea, lăsând în urmă muntele Ciucaş şi Cheia Munţilor îndrepându-se spre Vălenii de Munte, din pronia divină ajung  într-o poiană deosebit de frumoasă şi luminoasă ddin mijlocul codrului, poiana Schitul Cornul Caprii.

Schitul Cornul Caprii, distrus de către turci, fusese metoc al Mănăstirii Sinaia care avea câteva ochiuri de fâneaţa pe valea Teleajenului. După distrugerea schitului Mănăstirea Sinaia nu l-a mai putut reconstrui rămănând astfel ruină.

Stanca Arsicu poposeşte astfel pe Valea Stancei, în poiana schitului unde, conform tradiţiei are „o vedenie dumnezeiască: descoperă o lumină cerească iar o mireasmă plăcută îmbălsămase aerul cu un miros neasemănat de frumos.”  Pe drumul de întoarcere se opreşte la mănăstirea Sinaia unde destăinuieşte totul părintelui Stareţ Nifon Ieromonahul (1737-1773) de la care află că „acolo fusese o mănăstire de călugăriţe care au trăit în acel loc în pustnicie” doar că „mănăstirea s-a dărâmat iar călugăriţele, unele alungate iar altele chiar omorâte de armatele unor hoarde barbare care au intrat în ţară pe acel drum, pentru a prăda şi robi poporul român.”

Stanca Arsicu este călugărită la mănăstirea Sinaia unde primeşte numele de Suzana. Monahia Suzana îşi vinde toate casele şi proprietăţile de la Săcele şi împreună cu alte doritoare de viaţă monahală încep reconstruirea schitului care se va numi după numele fondatoarei sale.

Prima biserică a mănăstirii cu hramul Sfântul Ierarh Nicolae, a fost construită cu bârne de lemn în preajma anului 1740 şi a durat 100 de ani.

În anul 1840 este construită a doua biserică a mănăstirii, o biserică din piatră mult mai spaţioasă dar care nu dăinuie decât 40 de ani, până în anul 1880.

Între anii 1880-1882, cu sprijinul Regelui Carol şi al Guvernului de atunci care au contribuit financiar şi cu ajutorul altor ctitori şi făcători de bine s-a construit biserica ce dăinuieşte şi astăzi. Această biserică este în forma de cruce, arhitectura este tipic muntenească cu pridvorul închis, exteriorul nu prezintă motive ornamentale sau decoraţii.

Pictura în culori pe bază de ulei, a fost realizată în anul 1882 de unul din ucenicii lui Tăttărăscu şi anume Petre Nicolau. Aceasta a fost restaurată în anul 1976 de pictorul Gheorghe Vânătorul.

În anul 1911 a fost construit paraclisul cu hramul Sfântul Acoperământ al Maicii Domnului, care a durat până în anul 1971 când a fost distrus de un incendiu. Acesta a fost reconstruit (1971-1974) cu sprijinul Părintelui Patriarh Justinian Marina care l-a şi sfinţit în ziua de 7 decembrie 1974.

În prezent, mănăstirea are organizare idioritmică, slujbele sunt săvârşite zilnic şi vieţuitesc un număr de 50 de monahii.

Adresa: Mănăstirea Suzana, sat Măneciu – Prahova ( Situata pe valea Teleajenului, la 40 de kilometri de Valenii de Munte – 14 km de Maneciu)

Publicitate

Mănăstirea Sinaia

Mânăstirea  Sinaia datează din secolul al XVII-lea şi reprezintă identitatea istorică a oraşului Sinaia, fiind prima construcţie pe acest teritoriu. Fondatorul mânăstirii este Spătarul Mihail CANTACUZINO, care împreună cu mama sa Elena şi cu sora sa Stanca, face un pelerinaj la Locurile Sfinte, ajungând cu această ocazie şi la Muntele Sinai, unde s-a rugat în mânăstirea « Sfânta Ecaterina ». Impresionat de măretia biblică a locurilor vizitate, construieste, la reintoarcerea în Tara Românească, o frumoasă mânăstire pe care o numeste SINAIA, « în amintirea Sinaiei celei mari », mânăstire pe care o închină Sfintei Fecioare Maria. Constructia mânăstirii începe în 1690 si va dura până în 1695. Datorită pozitiei sale strategice (situată pe valea Prahovei – rută comercială ce lega Bucurestiul de Brasov), mânăstirea va cunoste numeroase invazii turcesti sau austriece.

Biserica veche, cu hramul « Adormirea Maicii Domnului », este construită în stilul specific epocii in  Tara Româneasca, stilul brâncovenesc. Forma exteriorului bisericii, in cruce latina -absidele in contur rectangular, este putin obisnuita in epoca.

Portalul intrării în pronaos este sculptat în piatră, având reprezentati pe Moise si pe fratele lui, Arhiereul Aaron. Moise tine în mâini tablele legii  cu cele zece porunci, iar Aaron, toiagul înfrunzit. La mijlocul portalului se găseste stema familiei Cantacuzino, vulturul bicefal, ce tine în gheare semnele imperiale ale puterii: crucea si sceptrul.
Pictura din pridvor si pronaos (Pantocratorul) este in cea mai mare parte cea originală, realizată de PÂRVU Mutu Zugravul, pictorul preferat al Cantacuzinilor.
Cupola pridvorului este pictată cu scene din viata Sfintei Ecaterina (ocrotitoarea Mânăstirii de la Muntele Sinai), a Sfântului Gheorghe (protectorul Moldovei si al militarilor) si a Sfântului Dumitru (ocrotitorul Tării Românesti).

Tabloul votiv îl reprezintă pe fondatorul mânăstirii, Mihail Cantacuzino, înconjurat de optsprezece copii ( din care 12 adoptati), de prima sotie (Maria) si cea de a doua (Teodora), precum si de alti membri ai familiei Cantacuzino, la loc de frunte fiind fratele ctitorului, stolnicul Constantin Cantacuzino. Sunt pictati cinci voievozi ai Tarii Romanesti, cu care ctitorul era inrudit: prin mama sa, Elena, se tragea din Constantin Serban (1654-1658), Radu Serban (1601-1611) si  Neagoe Basarab (1512-1521); domnitorul Serban Cantacuzino (1679-1688) era fratele sau, iar Stefan Voda Cantacuzino (1713-1716) ii era nepot de frate.

Mihail Cantacuzino este cel care a construit primul spital în Tara Românească – Spitalul Coltea (Bucuresti), in incinta manastirii Coltea, zidita tot de el. Dintre ctitoriile lui Mihail Cantacuzino mai amintim: Biserica Fundenii Doamnei din Bucuresti, Schitul Titireciu din Oltenia si o biserică la Râmnicul Sărat.

Paraclisul « Schimbarea la Faţă »  a fost construit în anul 1695.
Paraclisul  este o mică biserică, o capelă, specifică mânăstirilor si resedintelor episcopale sau mitropolitane, unde se desfăsoară slujbele zilnice, mai ales in anotimpul rece.
Arhitectura sa joasă si pictura sa veche de mai bine de 300 de ani, înegrită de trecerea timpului, creează fiorul religios al catacombelor primelor secole ale crestinismului.
Cu toate că o parte din pictura naosului contine foarte multe asemănări cu pictura lui Pârvu Mutu Zugravu aflată în Biserica Veche, totusi nu putem sustine afirmatia că tot Pârvu ar fi lucrat si pictura Paraclisului. Probabil a fost un ucenic de-al lui, care a lucrat sub directa supraveghere a maestrului, ori a fost un pictor localnic sau un călugăr talentat în arta picturii bisericesti, a cărui identitate s-a pierdut în negura timpurilor.
În ceea ce priveste mesajul dogmatic si istoric al picturii, se cuvine mentionată originalitatea sa, mai ales în pronaos unde, asemenea unor clisee de film foto, avem reprezentata « Saptamana Patimilor ». În medalionul aflat pe bolta pronaosului, Întruparea Mântuitorului din  Fecioara Maria, este reprezentată cu o culoare dominant albă (puritatea divină a Mântuitorului), pruncul Iisus tinand în mâna stângă simbolul globului pământesc pictat cu culoare neagră, deoarece sensul Întrupării lui Hristos a fost de a ridica din mocirla păcatului întregul neam omenesc ce căzuse prin neascultarea primilor oameni, Adam si Eva.

Scenele de pictură de pe peretele nordic reprezintă :
1.Trădarea lui Iuda (pentru 30 de arginti) si arestarea Mântuitorului în Grădina Ghetsimani ;
2.Judecarea Lui de către cei doi arhierei ai iudeilor, Ana si Caiafa ;
3.Judecarea si condamnarea la moarte a lui Iisus de către procuratorul roman Pontiu Pilat. Se poate observa gestul simbolic pe care Pilat îl face, si anume acela de a-si spăla mâinile spunând celor prezenti : «Nevinovat sunt de sângele Dreptului Acestuia ;de acum, pe voi vă priveste !  (Matei cap.27,24)».
4.Biciuirea ;
5.Drumul Crucii către Golgota Răstignirii (Crucea Mântuitorului este purtată de Simon din Cirene) ;
6.Răstignirea între cei doi tâlhari. Deasupra Crucii Răstignirii se pot observa cele două astre: Soarele – pictat cu culoare neagră, si Luna – pictată cu culoare albă. Această inversare cromatică a sensurilor firesti ale creatiei subliniază pe de o parte faptul că natura întreagă a suferit pentru Răstignirea Mântuitorului (Soarele s-a întunecat), moartea lui Hristos fiind împotriva legilor normale ale ratiunii umane si ale creatiei în sine.

De remarcat faptul că toti cei care–i vor răul Mântuitorului sunt pictati cu culoarea neagră sau dominant închisă.

Biserica mare a Mânăstirii Sinaia a fost construită într-o primă formă, mai modestă decât cea de astazi, în perioada anilor 1842-1846, în timpul stareţilor Ioasaf şi Paisie,din fondurile mânăstirii.
Pe vremea stareţului Nifon Popescu (1888-1909), pe latura sudică a incintei , a fost adaugată clopotniţa(1892), unde avea să fie instalat clopotul de 1.700 kg., adus de la Turnul Colţea, din Bucureşti. În 1895, cu ocazia împlinirii a 200 de ani de la intemeierea manastirii, s-a deschis pentru public muzeul, prima expozitie de obiecte de cult din tara noastra. Sub administraţia Eforiei Spitalelor Civile, care patrona averile mânăstirii, între anii 1897-1903 au avut loc mari lucrări de refacere, care au dat bisericii infăţişarea actuală. Arhitectul George Mandrea, cel care a condus aceste lucrări, a îmbinat stilul brâncovenesc cu cel moldovenesc.
Pictura, in stil neo-bizantin, a fost realizată de danezul Aage Exner. În pronaos, este pictat conducătorul Bisericii Ortodoxe Române din acea vreme, mitropolitul primat Iosif Gheorghian, apoi regele Carol I (1866-1914), lângă o coloană din piatră care simbolizează regatul incă neîntregit al României; in partea cealaltă a uşii, regina Elisabeta (cunoscută şi sub pseudonimul literar de Carmen Silva) este pictată lângă singurul  ei  copil, prinţesa Maria, moartă in fragedă copilarie. Ultimul personaj este Mihail Cantacuzino, ctitorul bisericii vechi a Mânăstirii Sinaia.
Mobilierul bisericii a fost sculptat in lemn de paltin  şi stejar de  Constantin Babic, ajutat de elevii săi de la Şcoala de Arte şi Meserii din Bucureşti. Iconostasul, mobilierul naosului, inclusiv tronurile regale, sunt aurite.
Pe peretele din dreapta putem admira epitaful brodat in mătase şi fir de aur intre 1897-1900 de Anna Roth, doamna de curte a reginei Elisabeta. Cele două icoane ruseşti, “Sf. Serghie” şi “Sf. Nicolae”, sunt darul făcut de Ţarul Nicolae II stareţului M-rii Sinaia, Nifon Arhimandritul, în 1903, cu ocazia botezului prinţului Nicolae, fiul  lui Ferdinand (1914-1927), regele unificator.

Muzeul manastirii Sinaia, construit in anul 1895 cu ocazia bicentenarului manastirii, este primul muzeu religios din tara si adaposteste obiecte de cult de o valoare inestimabila, prima Biblie tradusa si tiparita in romana la Bucuresti (prin bunavointa domnitorului Serban Cantacuzino, in 1688) precum si o superba colectie de icoane. De asemenea, in biserica se mai gaseste epitaful executat de Ana Roth, o piesa lucrata cu acul si cu fir de aur si matase colorata pe panza de bumbac intre ani 1897-1900. Piesa de valoare mondiala este inregistrata in catalogul UNESCO.

In curtea vechi manastiri se gaseste cavoul lui Tache Ionescu, prim-ministru al Romaniei in perioada Primului Razboi Mondial, si care a avut un rol important in realizarea Unirii de la 1918. Acesta a cerut prin testament sa fie ingropat la Sinaia.

Programul slujbelor:

Iarna
08.00-10.00 Acatist, Ceasurile 3 si 6, Sf. Liturghie
15.00-16.00 Ceasul 9, Vecernie, Pavecernita
17.30-19.30 Miezonoptica, Utrenie, Ceasul 1

Vara
08.00-10.00 Acatist, Ceasurile 3 si 6, Sf. Liturghie
16.00-17.00 Ceasul 9, Vecernie, Pavecernita
18.30-20.30 Miezonoptica, Utrenie, Ceasul 1

In fiecare Duminica si sarbatoare cu cruce rosie,
Sfanta Liturghie este savarsita intre orele 10.00-12.00, fiind precedata de Acatist si Ceasurile 1, 3 si 6 (09.00-10.00).
Program de vizitare a manastirii
Iarna se deschide muzeul si biserica veche doar la cerere, in intervalul 10.00-15.00, doar pentru grupuri mai mari de 10 persoane.

Vara
10.00-17.00
Muzeul si biserica veche sunt deschise vizitarii.

Un bilet costa 4 lei (2 lei pt elevi si studenti).

Telefonul ghidului, Ierodiaconul Siluan: 0740382764

© Copyright: Fotografiile publicate pe acest blog, cu exceptia celor preluate de pe alte siteuri, nu pot fi publicate fara acordul si/sau instiintarea realizatorilor OBIECTIV ORTODOX.  Fotografiile pot fi preluate numai pentru a fi utilizate in scopuri pozitive.  Fotografiile pot fi preluate cu o instiintare ulterioara a realizatorilor si cu specificarea sursei fotografiei, OBIECTIV ORTODOX.