Mănăstirea Strehăreți

Mănăstirea Strehăreț este așezată într-un pitoresc peisaj de verdeață și lumină pe coasta nord-vestică a orașului Slatina, județul Olt.

Ctitor al Schitului Strehăreț este episcopul Serafim mai întâi episcop al Buzăului și din anul 1668, episcop al Râmnicului. Acesta cumpără la 24 aprilie 7172 (1664), de la feciorii popii Hariton, în hotarul Strehărețului, vii lucrate, țelină și pomeț „și cu braniște și cu fântână drept bani, 90 de unghi (bani ungurești)”.

Aceasta va construi zestrea cea mai însemnată a schitului. În anul următor, 1665, 1 aprilie, Radu Vodă Leon (1664-1669) dăruiește act episcopului Serafim, care era tot la Buzău, „pentru toate viile lui de la Slatina, moșie megieșească, de la moșul lui Gurcă” și le scutește și de vinariciul domnesc, scutind, de asemenea și stupii de la dijmă și oile de oierit. Construcția schitului începe în anul 1665, iar la 4 august 1668 episcopul Serafim închină ctitoria sa Mitropoliei din București unde păstorea Mitropolitul Teodosie. 

Tot episcopul Serafim este cel care îngrijește din 1671 până în 1672 ca schitul sa fie zugrăvit, la 28 decembrie 1672 afișându-se și inscripția, în timpul domniei lui Antonie Vodă din Popești (1669-1672) și al păstoririi Mitropilitului Varlam (24 decembrie 1672 – 2 aprilie 1679).

După moartea sa, episcopul Serafim a încredințat conducerea schitului egumenului Veniamin, care primește danii și cumpără moșii pentru schit. Astfel, la 12 septembrie 1763, jupânița Coplea Buzescu, dimpreună cu Elina și copiii acesteia, Barbu și Constantin, descendenți din famillia Buzeștilor, dăruiesc jumătate din din moșia lor de la Cireașovul de Deal. La 8 iunie 1674, doi monahi – Andronia și fiul său Anlenie – dăruiesc moșie mănăstirii Strehareț „care ieste făcută de Serafim episcopul.”  Șerban Vodă Cantacuzino printr-un hrisov dat la 12 mai 1679, scutește „bucatele” Streharețului de dijma către curte. La 21 aprilie 1693 jupâneasa Voica „ce-a fost a lui Murga post ot Turia” , cu fiica-sa Florica – diaconeasa și văru-său Cristea dau zapis la mâna egumenului Filotei (urmașul lui Veniamin), prin care dăruiesc toată partea lor de moșie mănăstirii Strehareț. Tot în 1693, Sf. Martir Constantin Vodă Brâncoveanu dă un hrisov prin care se scutesc bucatele schitului de dijmă.

Până în anul 1802 schitul Strehareț a fost de mai multe ori prădat de turci. În vara anului 1802 schitul a fost cuprins de un incendiu, lucru pentru care a fost părăsit până în anul 1832, când aflăm aici 63 de suflete și de preoții Vasile sin Popa Ion și Preda sin Oprea, care fac reparații și îmbunătățiri mănăstirii și împrejmumilor ei. În anul 1838 un cutremur de pământ i-a adus simțitoare stricăciuni, dar prin dragostea credincioșilor și cu ajutorul lor, mănăstirea a fost restructurată, în cladiri în jurul mănăstirii, care în anul 1863 sunt transformate în spital.

În urma reformei domnitorului Alexandru Ioan Cuza din 1863, o parte din averile mănăstirii au fost secularizate, iar cu o altă parte din moşiile mănăstirii, în anul următor 1864, au fost împroprietăriţi 12 ţărani din satul Sineşti – Olt. După anul 1865 schitul Strehareţ a dus o viaţă liniştită şi fără prea mari evenimente. I-au mai fost adăugate clădiri în partea sud-estică, dar care au fost dărâmate cu timpul. În anul 1936, pentru vieţuitorii mănăstirii au fost construite câteva clădiri – chilii, în partea nordică a mănăstirii. Cutremurele de pământ din anii 1940 şi 1977 au adus vizibile prejudicii atât zidăriei cât şi picturii, care nu-şi mai păstrează coloritul iniţial, frescele fiind parţial degradate.

Fresca schitului este importantă prin stilul pictural neo-bizantin şi prin scrierea cu caractere chirilice ce se păstrează pe frontispiciile icoanelor murale. Multe din icoanele schitului sunt vii documente, cu însemnări ale timpului, icoane care, contrar intemperiilor vremii sunt încă frumoase şi se păstrează bine.

În anul 1979, vechea clopotniţă a fost dărâmată şi a fost zidită o nouă clopotniţă deasupra portalului, la intrarea în incinta mănăstirii.

În forma în care se prezintă schitul Strehareţ, este un preţios loc de pelerinaj şi un important vestigiu al istoriei ţării şi bisericii româneşti.

Contact

Mănăstirea Strehareţi

Str. Strehareţi, nr. 154,
Slatina, cod 230088, judetul Olt
Telefon: 0249.420.175
E-mail: strehareti@manastireastrehareti.ro
Cod LMI (Lista Monumentelor Istorice): OT-II-m-B-08631

© Copyright:

Fotografiile publicate pe acest blog, cu exceptia celor preluate de pe alte siteuri, nu pot fi publicate fara acordul si/sau instiintarea realizatorilor OBIECTIV ORTODOX.  Fotografiile pot fi preluate numai pentru a fi utilizate in scopuri pozitive.  Fotografiile pot fi preluate cu o instiintare ulterioara a realizatorilor si cu specificarea sursei fotografiei, OBIECTIV ORTODOX.

Publicitate

Schitul rupestru şi Schitul „Sf. Ierarh Nectarie” de la Șinca Veche (Brasov)

Această prezentare necesită JavaScript.

tur virtual Şinca Veche

localizare HARTA SATELIT

ŞINCA NOUĂ

joi, 16 iulie 2009 (http://apostolatintarafagarasului.blogspot.com)

Pe locul unei vechi vetre monahale se ridică o nouă mănăstire, cu sprijinul localnicilor inimoşi. Sihăstria unde au fost începute lucrările a fost vizitată duminică, 5 iulie 2009, de către Preasfinţitul Andrei Făgărăşeanul.

Şinca Nouă a avut mai multe aşezăminte monahale. Chiar localnicii, când au fugit din Şinca Veche, pentru că nu doreau să accepte trecerea forţată la greco-catolicism, şi au înfiinţat localitatea Şinca Nouă, au găsit mângâiere duhovnicească la unul dintre ele. De aceea, parcă au păstrat adânc în sufletele lor dorul de mănăstire. Iată că, după veacuri de aşteptare, visul le este împlinit: la şapte kilometri de sat, pe locul unui alt vechi aşezământ dispărut în urma prigoanei pusă în aplicare de generalul Buccow, au fost descoperite de curând ruinele unei biserici de piatră, împodobită cu pictură în frescă. În acest loc, unde slujirea a fost întreruptă de atâta vreme, se ridică astăzi schitul cu hramul „Duminica Sfinţilor Români“. Stareţul aşezământului este Părintele Matei Bilauca, care va sluji aici împreună cu obştea de călugări ce a vieţuit până nu demult la Şinca Veche.
Locul unde se ridică clădirea care va adăposti câteva chilii şi un paraclis a fost vizitat în după-amiaza zilei de duminică, 5 iulie, de către Preasfinţitul Andrei, Episcopul Vicar al Arhiepiscopiei Sibiului. Drumul de munte, anevoios şi îngust, le-a amintit vizitatorilor de Muntele Athos şi de alte sihăstrii greu accesibile. Frumuseţea răcoroasă a pădurii ne-a mai estompat din emoţiile călătoriei, pentru care ar fi fost mai potrivit un tractor (cu care se parcurge în mod obişnuit distanţa până la mănăstire) sau o maşină de teren. Liniştea şi frumuseţea locului, nu degeaba ales în vechime pentru mănăstire, ne-au şters însă cu totul din inimă îngrijorările. Aflate în binecuvântata pauză duminicală, lucrările ne-au făcut să apreciem binecuvântarea locului, dar şi să înmulţim rugăciunea pentru cei care s-au implicat în reînvierea vetrei monahale, pentru că munca se vesteşte a fi lungă şi anevoioasă. Ceea ce pare însă greu pentru oameni, se plineşte uşor cu ajutorul Domnului şi cu iubirea omului, de care au dat dovadă din plin sătenii din Şinca Nouă, în frunte cu primarul lor, Dumitru Flucuş, şi părintele paroh Sorin Suciu.
Dacă doriţi să vă faceţi parte a ctitoriei acestui nou (şi vechi în acelaşi timp) aşezământ monahal, puteţi face acest lucru contribuind, din puţinul fiecăruia, la ridicarea lui. Contul care vă stă la dispoziţie este deschis la Banca Românească, sucursala Făgăraş:
Schitul „Duminica Tuturor Sfinţilor”
RO 79 BRMA 0082 0292 1630 0000

Natalia Corlean

CALEA SFINTILOR

Sfinţii sunt prietenii lui Dumnezeu.
Sfinţii sunt prietenii oamenilor, mijlocitori între oameni şi Dumnezeu.
În sfinţi se odihneşte Dumnezeu.
Prin sfinţi şi prin oameni lucrează Dumnezeu asupra oamenilor, cu oameni şi pentru oameni.
Sfinţii, pentru rugăciunile noastre intermediază între noi şi Dumnezeu, iar Dumnezeu pentru rugăciunile sfinţilor se milostiveşte şi ne ajută.
Orice gând adresat lui Dumnezeu sau sfinţilor poate deveni rugăciune.
Să nu credeţi că dacă nu ajungeţi să vă închinaţi şi să sărutaţi sfintele moaşte ale unui sfânt, nu veţi fi ajutat de sfântul respectiv!
Sfinţii te ajută dacă te închini icoanei lor. Te ajută, dacă citeşti acatistul lor. Te ajută, dacă citeşti sau cânţi paraclisul lor. Sfinţii te ajută dacă te rogi lor.
Dacă te-ai afla în pustie sau în vârf de munte sau pe mare departe şi n-ai avea la tine, nici moaşte, nici icoană, nici acatist sau paraclis, dar ai avea rugăciune sinceră, fierbinte, din inimă curată, orice ai cere ţi s-ar da, căci dintre toate, cele mai puternice sunt lacrima şi genunchiul plecat.

Să ne ţinem în legătură cu sfinţii, să păstrăm calea deschisă prin gând şi rugăciune, să-i cinstim pe sfinţi, să-i rugăm şi să le mulţumim şi nu va mai fi nevoie de nimic altceva.
Dacă n-ai credinţă, dacă n-ai smerenie şi inimă curată, atingerea de sfintele moaşte poate deveni chiar dăunătoare, te poate nelinişti, te poate tulbura.
Să fim, noi cu inimă curată, să-l iubim noi pe Dumnezeu şi pe sfinţii lui şi să ne rugăm cu simţire adâncă şi Dumnezeu, Maica Domnului şi sfinţii lui
Dumnezeu, invocaţi şi chemaţi vor veni să ne ajute oriunde ne vom găsi.
Să dăm slavă lui Dumnezeu că ne-a rânduit ajutoare pe sfinţii Săi şi pe îngerii Săi şi că nu ne-a lăsat văduvi nici de dragostea Lui!
Să fim cinstitori de Dumnezeu şi de sfinţi şi nu vom rămâne lipsiţi de ajutor şi de cele bune!
Nimeni rugându-se nu se va păgubi, ci folos din asta va afla.
Să-i avem, mai întâi, pe sfinţi în inima noastră, în rugăciunea noastră, în simţirea noatră şi nu va mai fi nevoie să batem drumuri peste drumuri, ca să ne închinăm moaştelor lor, dar atunci când ne aflăm lângă moaştele sfinţilor să le sărutăm cu evlavie şi să le cinstim cum se cuvine!
Sfinţii sunt prezenţi în viaţa noastră, mai ales dacă purtăm numele unui sfânt, acela ne ocroteşte, chiar dacă, noi nevrednicii, nu-i aducem cinstirea cuvenită.
Mari taine sunt legate de prezenţa şi de lucrarea sfinţilor în lume.
Mari minuni săvârşesc sfinţii în lume.
Să-i avem la evlavie, să-i avem în cinstire pe sfinţi şi Dumnezeu se va milostivi spre noi, pentru asta!
Să nu-i uităm pe sfinţi, ca nici ei să nu uite de noi!
Să ştim că sfinţii sunt vii printre noi şi că mari minuni fac!
Să ne rugăm sfinţilor, ca şi ei să se roage pentru noi.
Sfinţilor ai lui Dumnezeu, rugaţi-vă lui Dumnezeu
pentru noi!

Maria Bâgiu (Viaţa şi minunile Sfântului Nectarie de la Eghina, tămăduitorul şi de minuni făcătorul)

FUNDAŢIA ORTODOX-CULTURALĂ

„MAICA SFÂNTĂ – BUCURIA NEAŞTEPTATĂ“

Braşov – str. Iuliu Maniu nr. 43
tel.: +40 268 478 686 • fax: +40 268 478 989
mobil: +40 744 622 033
e-mail: maria.bagiu@sincaveche.ro  maria.bagiu@fundatiaortodoxculturala.ro
www.sincaveche.ro • www.fundatiaortodoxculturala.ro
Cont BRD GSG:
lei: RO35BRDE080SV16516390800
euro: RO31BRDE080SV16516470800
usd: RO96BRDE080SV35745420800