PETER HURLEY – un irlandez ne prezintă ROMÂNIA CREȘTINĂ. Un minunat film documentar despre tradiție, omenie, dar mai ales despre Credință

Nu e doar o călătorie, nu e doar o aventură, așa cum Peter Hurley nu e doar un străin venit pe meleaguri românești. Un irlandez, care iubește această țară, a plecat în 2012, pe jos, de la Săpânța până la Muzeul Țăranului Român din Capitală. A scris mai apoi o carte despre oamenii care l-au primit și l-au omenit fără să-i ceară nimic la schimb. În drumul său, pas cu pas, Peter Hurley descoperă ce înseamnă România reală, țara care l-a primit cu brațele deschise. Irlandezul a reluat călătoria alături de echipa Agerpres Video.

Cartea ”Drumul Crucilor” „Drumul crucilor” – ”the Way of the Crosses
– o călătorie iniţiatică în cautarea spiritului românesc,
văzută prin ochii unui irlandez

Cine este Peter Hurley:

Ma numesc Peter Hurley. M-am nascut in Irlanda in 1968, al optulea din zece copii.

Am ajuns in Romania pe 9 aprilie 1994.  Aveam 26 de ani.  In august 1993 fusesem la Praga si experienta m-a lovit ca un tren. Am ramas foarte impresionat. Era evident ca ceva foarte interesant se petrecuse aici, in aceasta parte a Europei, inca total necunoscuta mie, si m-am intors in Irlanda ferm convins ca la prima ocazie o sa vin sa locuiesc in Europa de Est.

Trei luni mai tarziu m-a sunat un fost coleg de serviciu din Dublin sa-mi povesteasca despre Romania, si planul lui de a porni o firma de consultanta in marketing, ceea ce faceam impreuna in Irlanda atunci. Am sarit fara sa stau pe ganduri.

In 1994 am emigrat in Romania si locuiesc de atunci aici.

In primii 15 ani am lucrat in parteneriatul respectiv, punand pe picioare doua dintre cele mai cunoscute nume in marketing: Mercury Research si Mercury Promotions.

Dupa 15 ani in publicitate, timp in care am promovat tot felul de bunuri catre romani, am plecat din colectivul Mercury Promotions in 2009 (sunt inca actionar minoritar la distanta in Mercury Research), pentru a promova Romania. Am pornit in cautarea esentei Romaniei, acel ceva care m-a facut in primul rand sa ma mut aici, in cautarea adevaratelor valori care stau la baza identitatii voastre nationale si, daca imi permiteti sa zic asa, a farmecului poporului.

Am ajuns la cateva concluzii:

1.Romania este o tara greu de inteles.  Este des categorizata incorect in strainatate, uneori intentionat spre dezinformare, alteori din ignoranta.

2.Esenta Romaniei se afla mai ales (dar nu numai) in zona rurala, in civilizatia voastra rurala straveche care inca incearca sa supravietuiasca.  Unii numesc acest fenomen “taranime”.

3.Exista deja un oarecare nivel de constiinta in Romania in ceea ce priveste adevarata valoare a acestei civilizatii rurale si rolul ei in identitatea voastra nationala, dar acum este in asa de mare pericol, incat mi-e teama ca aceasta constiinta va deveni general acceptata numai dupa ce va muri, cum s-a intamplat deja in tarile vestice, printre care si Irlanda.  Romania este inca “altfel”, si in acel “altfel” cred ca se afla adevaratul vostru rol in viitorul Europei.

4.Consider ca este esential sa se creeze o comunitate in care se pot regasi cei care vor sa fie informati, si mai ales cei care vor sa se implice. De aceea va invit sa ne trimiteti ideile, sugestiile, comentariile voastre si mai ales sa va inregistrati pentru a primi informatii in forma unui buletin electronic periodic.

Va multumesc!
Peter Hurley.

Anunțuri

Mănăstirea Bârsana

Nota:  Pentru a vizualiza fotografiile in marime mai mare va recomandam sa folositi browserul Mozilla Firefox, sa dati click dreapta pe fotografii si apoi “View Image”(Vezi imaginea).

Manastirea „Soborul Sfintilor 12 Apostoli” din Barsana, apartinand de Episcopia Ortodoxa Romana a Maramuresului si Satmarului, este situata la 22 de km sud-est de municipiul Sighetu Marmatiei, la iesirea din Barsana, spre podul Slatioarei, la kilometrul 17 al Drumului Judetean 186.

Pe sosea, accesul este posibil pe mai multe trasee, in functie de zona din care vine pelerinul, si anume:
– pe Drumul Judetean 186: Sighetu Marmatiei – Vadu Izei – Oncesti – Barsana;
– pe Drumul Judetean 186 din Sacel spre Bogdan Voda – Rozavlea – Barsana
– dinspre Cavnic pe ruta : Budesti – Calinesti – Barsana.
Pentru cei care doresc sa calatoreasca cu trenul, statia C F R care deserveste Manastirea Barsana este Sighetu Marmatiei.

La Barsana au existat doua vetre monahale, la aproximativ opt – noua kilometri departare una de alta: una in partea sud-estica a hotarului, in locul numit Valea Slatinei, iar alta in partea sud-vestica a hotarului, pe dealul Humâna, la izvoarele vaii, care astazi se numeste Valea Hotarului, iar in documentele secolului al XIV – lea e amintita cu numele Valea Manastirii. Manastirea de pe dealul Humâna este aestata documentar de o diploma din 21 iulie 1390. Pana in prezent nu se cunosc alte documente care sa ateste existenta acestei manastiri. Dupa traditie Manastirea din Humâna a disparut in secolul al XVIII-lea, cand, prin actiunile uniatiei, au fost distruse mai multe manastiri de pe teritoriul Transilvaniei.


Manastirea de pe Valea Slatinei: Istoricul acestei manastiri incepe cu o sihastrie, care a existat in Valea Slatinei, in locul numit La Pãrul Calugarului. Este greu de stabilit data la care a luat fiinta aceasta sihastrie, totusi traditia spune ca manastirea din Valea Slatinei a fost „mai veche, mai mare si mai importanta decat cea din Humâna”. Viata monahala in sihastria din Valea Slatinei se pierde in negura vremurilor, inceputul ei poate ca a avut loc in secolul al XIII-lea sau in primii ani ai secolului al XIV-lea. Cu timpul, in jurul acestei sihastrii s-au adunat calugari si frati, care si-au facut acolo chilii si biserica de lemn si asa cum s-au petrecut lucrurile cu majoritatea manastirilor de pe teritoriul romanesc, si aici, modesta sihastrie a devenit manastire.


La Pãrul Calugarului, manastirea era foarte izolata, se afla adancita intr-o padure de foioase de pe un deal situat la mare departare de localitate. Accesul la manastire era ingreunat si din cauza raului Iza, peste care nu exista o punte de trecere in apropiere. De aceea, in a doua jumatate a secolului al XIV-lea, manastirea a fost mutata din Valea Slatinei intr-un loc din dreapta Izei, numit pe atunci Podurile Stramtorii, iar dupa mutarea manastirii in acest loc, platoul a primit numele Podurile Manastirii.

Dupa traditie, mutarea manastirii a fost facuta de catre un voievod, iar acesta nu putea fi altul decat Balcu Voda care a condus Tara Maramuresului timp de treizeci de ani fiind ultimul mare voievod al Maramuresului. In sprijinul acestei ipoteze pledeaza si faptul ca voievozii Balcu si Drag erau buni crestini ortodocsi si ctitori de asezaminte sfinte; printre altele, ei au ridicat manastirea Peri la rangul de stavropighie patriarhala, au construit biserica de piatra de la manastirea Peri iar in 1364 au ctitorit biserica din Deal de la Ieud, care in traditie poarta numele voievodului Balcu – Biserica Balcului.
Voievozii Balcu si Drag, carora li s-au alaturat si boierii din sat, au inzestrat manastirea cu terenuri arabile, fanete, paduri si alte bunuri, fiind in acest fel ctitorii manastirii iar Manastirea Barsana poate fi numita, pe drept cuvant, manastire voievodala. Treptat, averile manastirii s-au marit, dar a sporit si prestigiul ei ca vatra de spiritualitate romaneasca. Aici se pregateau preoti, cantori, zugravi. Cu toate interdictiile impuse de regimurile straine, Manastirea Barsana tinea legaturi cu marile centre ortodoxe din Tara Romaneasca si Moldova, de unde se procurau carti de slujba si invatatura, nu numai pentru trebuintele manastirii ci si pentru parohiile invecinate.

Din anul 1735, cand episcopul Maramuresului Dosoftei Teodorovici, care isi avea resedinta la Manastirea Uglea, a fost asasinat, pana in 1740, cand episcop al Maramuresului era Gavril Stefanca de Barsana, resedinta Episcopiei Ortodoxe Romane a Maramuresului a fost la Manastirea Barsana. Episcopia Ortodoxa Romana a Maramuresului a fost desfiintata, oficial, in 1740, dar si dupa aceasta data preotii, calugarii si credinciosii maramureseni au ramas statornici in credinta stramoseasca.


In timpul actiunilor uniatiei din jurul anului 1700 si perioadei care a urmat, Maramuresul a ramas o adevarata cetate inexpugnabila a Ortodoxiei iar Manastirea Barsana a avut un rol important in apararea legii stramosesti din acea perioada atat de grea din istoria Bisericii Ortodoxe din Transilvania. Chiar in conditiile presiunilor generate de extinderea oficiala a unirii religioase a romanilor cu Biserica Romei asupra locasurilor de cult ortodox din zona, manastirea va rezista pana la 1791.
La 12 iulie 1791 manastirea a fost desfiintata, calugarii au fost alungati si s-au refugiat in Moldova la Manastirea Neamt. Atunci manastirea a fost devastata, chiliile si cladirile anexe distruse, averea confiscata: o parte a averii a trecut in proprietatea statului si predata manastirii greco-catolice de la Cernoc (Munkaci) iar, alta, inclusiv locul unde a fost manastirea, a devenit proprietate a bisericii parohiale din Barsana.
Dupa desfiintarea manastirii, pe vatra manastirii n-au dainuit decat biserica si staretia. Pentru a feri biserica de profanare si distrugere, credinciosii din Barsana au mutat-o, in 1806, chiar in vatra satului, in locul numit Podurile Jbârului, unde se mai poate vedea si azi. O data cu mutarea bisericii, a fost dusa in sat si staretia. In aceasta casa a functionat scoala confesionala romaneasca in timpul renumitului dascal Fabian.


Manastirea „Soborul Sfintilor 12 Apostoli”: Locul pe care a fost manastirea era bine gospodarit in timpul cand se afla in posesiunea parohiei din Barsana. Pe el se afla o livada frumoasa cu pomi fructiferi, fanete si araturi. Dupa al doilea razboi mondial, locul a fost confiscat de la parohie, partea de langa drum a fost data la mai multe familii, care si-au construit acolo locuinte si astfel s-a constituit pe acel teren un adevarat catun de case noi. Partea terenului manastirii, care este situata mai sus, pe terasa, a ramas in continuare libera, locul a fost pastrat de Dumnezeu pentru ca pe el sa se intemeieze o noua manastire.
Amintirea vechii manastiri n-a disparut din memoria credinciosilor, dar nici dorinta de a avea alta in loc. Timpurile si evenimentele au fost impotriva acestei aspiratii. Inainte de Marea Unire din 1918, Maramuresul, ca si intreaga Transilvanie, se afla sub stapanirea Imperiului habsburgic, ostil bisericilor si manastirilor ortodoxe romanesti. Intre cele doua razboaie mondiale multe parohii au revenit la Ortodoxie si, in 1937, s-a reinfiintat Episcopia Ortodoxa Romana a Maramuresului. Atunci, s-a pus problema readucerii bisericii si staretiei pe locul de odinioara si reinfiintarea manastirii, dar a urmat Dictatul de la Viena care a destramat si aceste vise. Dupa al doilea razboi mondial a urmat regimul comunist ateu, care se opunea infiintarii de noi manastiri. Astfel dorinta aceasta s-a tot amanat, dar niciodata nu s-a stins.
Reinfiintarea manastirii, o nazuinta mai veche a credinciosilor, nu s-a putut concretiza decat dupa 1989, cand barsanestii au luat hotararea sa ridice o noua manastire pe locul unde a fost cea veche si, in 1991, au adunat materialul lemnos pentru biserica.

In 1992, Prea Sfintitul Justinian, intaistatatorul Episcopiei Ortodoxe Romane a Maramuresului si Satmarului, insotit de un grup de preoti si diaconi, a vizitat locul unde a fost Manastirea Intrarea Maicii Domnului in Biserica. S-a oprit pe locul unde, in urma cu cateva sute de ani, a fost vechea biserica, a ingenunchiat cu adanca evlavie, a rostit o rugaciune chemandu-i ca mijlocitori pe Sfantul Ierarh Iosif Marturisitorul din Maramures si pe episcopul Gavril Stefanca, s-a ridicat si a spus ca crede ca aici se va ridica o noua manastire.

In 1993, Prea Sfintitul Justinian, Episcopul Maramuresului si Satmarului a sfintit piatra de temelie a noii biserici a manastirii. S-a stabilit ca manastirea va avea hramul Soborul Sfintilor 12 Apostoli. In ziua de miercuri, 30 iunie 1993, s-a praznuit pentru prima data hramul noii manastiri. In aceeasi zi, in cuvantul de invatatura adresat multimii de credinciosi, Prea Sfintitul Justinian a amintit hotararea ca la Barsana va fi manastire de maici.
In ziua de joi, 30 iunie 1994, asa cum rezulta si din insemnarea de pe Sfanta Evanghelie, a fost sarbatorit hramul manastirii. Liturghia arhiereasca a fost oficiata de Prea Sfintitul Justinian, Episcopul Maramuresului si Satmarului, inconjurat de un numeros sobor de preoti si diaconi. In acest cadru sarbatoresc, Prea Sfintitul Justinian a prezentat-o pe monahia Filofteia Oltean ca viitoare stareta a manastirii. Totodata diaconul Ioan Stoica a fost hirotonit intru preot si a fost numit, in mod provizoriu, preot slujitor al manastirii.

La inceput, lucrarile au fost supravegheate de parintele Gheorghe Urda, parohul Barsanei. In 1994, Dumnezeu a adus-o sub cerul Maramuresului, de la Manastirea Ramet, pe tanara monahie Filofteia Oltean, randuita ca stareta a noului asezamant. Fire energica si intreprinzatoare, cu simt artistic si zel ctitoricesc, Maica Filofteia a chivernisit si a vegheat, pana la cele mai marunte detalii, ridicarea intregului ansamblu manastiresc, inchinat Soborului Sfintilor 12 Apostoli (30 iunie).


Reconstructia Manastirii Barsana este o punte intre trecut si viitor. Folosind ca sursa de inspiratie traditia locala, toate cladirile din incinta manastirii sunt executate din lemn de stejar si pietre de rau, fiind ridicate de mesteri din localitate, asigurand astfel continuitatea artei cioplirii si imbinarii lemnului.


Proiectul Manastirii „Soborul Sfintilor 12 Apostoli” – Barsana a fost gandit ca un ansamblu arhitectural, elaborat de arhitectul Dorel Cordos, care se va dezvolta in timp si spatiu in functie de posibilitatile financiare ale locanicilor, ale sponsorilor si de nevoile spirituale ale obstii monahale.

Proiectul cuprinde urmatoarele obiective: Biserica in stil marmuresean, Altarul de vara, Aghiasmatarul, Staretia, Casa maicilor, Casa artistului, Casa duhovnicului, Casa mesterilor, Praznicarul cu trapeza, Muzeul, Turnul – clopotnita, Poarta maramureseana, Monumentul funerar, drumul de acces, loc pentru aprinderea lumanarilor, troite, lac, pod peste lac, alei care duc la diferite obiective, parcare, si altele.

fotografii: Obiectiv Ortodox

textul: manastireabarsana.ro

Mănăstirea Moisei

Nota:  Pentru a vizualiza fotografiile in marime mai mare va recomandam sa folositi browserul Mozilla Firefox, sa dati click dreapta pe fotografii si apoi “View Image”.

Locatie: com. Moisei, jud. Maramures, 13 km sud-est de Viseul de Sus, 10 km V de Borsa, pe DN Sighet-Borsa-Prislop-Vatra Dornei (171 km).Moisei (28)Este o manastire de calugari cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”.

Moisei (31)Moisei (58)Biserica noua din zid, construita intre 1910 si 1911, stil neoclasic are pictura numai pe iconostas, portalul are coloane pe fatada vestica.Moisei (30)Atribuita de traditie lui Moise Coman, manastirea Moisei este ridicata in amintirea fiului sau, monahul Grigore in 1672 Manastirea mentioanta intr-un document din 1637 ca rezidenta a Episcopului Dumitru Pop. Biserica actuala de lemn este cladita de Mitropolitul Ardealului, Sfantul Ierarh Sava Brancovici si sfintita in 1672, cand se pun temeliile vietii manastiresti ca metoc al manastirii Putna.

Moisei (6)Sfintirea se face in prezenta delegatilor din Moldova, aducatori de carti si daruri, dovada a legaturilor cu manastirile bucovinene din 1682, egumenul Timotei Brasoveanu demonstrand totodata si relatii bune pe care le avea cu Brasovul.Moisei (10)Manastirea are o colectie de icoane vechi in stil bizantin: icoana Sfantului Nicolae daruita la 1755, Adormirea Maicii Domnului.  Cartile vechi confirma existenta legaturilor cu Tara Romaneasca si Moldova, cu Brasovul.Moisei (35)Arhitectura nu e de tip maramuresan, biserica este de proportii reduse, turnul este scurt, clopotnita pozitionata deasupra pronaosului.
Picturile murale sunt vechi, dupa 1650, finisate partial la sfintirea din 1672, cu fragmente aratand parietal si pe bolti, colorit viu. Decoratiile sunt bogate, iconostasul are motive baroce  Manastirea Moisei a fost un centru de pictura infiintat de Episcopul Dumitru Pop la inceputul sec. XVII, cu icoane executate in stil postbizantin traditional si arta renascentista.

Moisei (40)Moisei (45)Manastirea are atelier de pictura icoane.Moisei (54)

Mănăstirea Botiza (judeţul Maramureş)

 

 

Mănăstire de maici, mănăstirea Botiza (schitul Bals Botiza) cu hramul „Schimbarea la Faţă” este o sfanta ctitorie in comuna Botiza unde se mai afla si o biserica de lemn din sec. XIX.

Stareţă este Monahia Rafaela Rogojan. Apartine de Protopopiatul Ortodox Român Viseu, Episcopia Maramuresului si a Satmarului, Mitropolia Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului.

Biserica este construita in anul 1993.

Lucrarile de construire a acestui asezamant s-au facut intre anii 1996-1999.  A fost ctitorit de credinciosii din Botiza, in frunte cu preotul Isidor Berbecaru.

Manastirea este situata pe DN 18 Sighetu Marmatiei, spre sud – Vadu Izei (6 km ) ramificatie la stanga, DL spre Barsana (15 km) – Sieu (19 km) – ramificatie la dreapta, spre Botiza (15 km).

 

foto: David Solega

sau:  Borşa – Dragomireşti – Ieud – Botiza


Mănăstirea Sfânta Treime Prislop – Borşa Maramureş

Prislop MM_7In locul unde rasare soarele peste Maramures, in localitatea Borsa, un loc plin de traditie si istorie se inalta Manastirea Sfanta Treime Prislop cu hramul Schimbarea la Fata.Prislop MM_6

Tot aici se gaseste Cimitirul Eroilor cazuti in Primul Razboi Mondial care a fost Continuă lectura